....e banal sa iti spun "salut", "buna" sau altceva....
de cate ori am privit in ochii tai, ma mir cum trebuie iar sa ma obisnuiesc cu ei. adevarul e ca m'au ranit. atata incredere ascunsesem in ei dar ei se uitau mereu spre alt abis. stiu ca se intorceau mereu la mine si asa s'au intors si acum. iti privesc sufletul prin ei si ma vad acum pe mine.mai tii minte cand imi ziceai ca sunt un copil ca sufar asa mult, ca ma macin si ma chinui. ei bine asta esti tu. aminteste'ti ca vei face mereu parte din sufletul meu. aceeasi inchipuire ca e vocea ta in aceste melodii imi aminteste de serile de vara cand stateam sub cerul plin de stele si tu ma tineai de mana ushor...plangeam. stiam ca nu esti al meu. imi sfasia sufletul gandul acela. lacrimile se razboiau sub pleoape sa curga si le certam sa e opreasca dar nu.. ascultam impreuna vama veche.au trecut trei ani de atunci si acele sentimente se intorc mai vii ca niciodata. si imi impun din nou sperantza. o introduc in vena ca pe un drog. doare....
dupa cateva zile linistite, brusc se trage linia. imi dau seama cat de fortate au fost acele zile si accept asta. accept sa mi se aseze in fata, una peste alta toate problemele, toate ranile, toate dorintele neimplinite. sunt multe rani pe care le credeam vindecate dar m'am inselat. acum durerea care a patruns pana in suflet a explodat pornind astfel ceasul a mai multor bombe legate in lant. una cate una explodeaza si imi arunca in fata amintiri dureroase... chipuri, priviri,voci lacrimi, strigate...


"mai tii minte primul sarut?..eu acum privesc luna pe care o suier si o rasar"

"noi ne'am aprins odata cu vara si ne'am stins cu venirea iernii... oare de ce? de ce, steluta de mare? de ce, fir de iarba?"

"eu tin mult la tine... imi pare rau ca ai suferit.. ca te'am deziluzionat.. stiu ca in ochii tai nu mai am valoare, stiu ca parerea buna despre mine s'a dus. tu in ochii mei ai ramas aceeasi...  daca stau langa tine nu e nevoie sa vorbim.. e destul sa ne privim... cel putin pentru mine... pentru mine e de ajuns sa iti ascult tacerea si te inteleg. stiu ca ai prieteni mai buni care te trateaza mai bine si cu care te simti in largul tau, cu care te poti distra, stiu ca ai avut iubiti mai devotati si mai tandri ce te'au inteles mai bine... stiu ca sunt un capitol inchis in viata ta, o urma ce iti mai bantuie amintirile uneori dar tu pentru mine steluta vei ramane.. mereu marea mea.. te las sa dormi"

"tu faci parte din fiinta mea..."

am suferit, m'ai deziluzionat, te'am urat, m'a durut... nu mai doream sa te vad... sufletul meu fugea de tine fara sa intelega ca nu poate infrange durerea ascuns dupa colt. am crezut ca nu ma mai vrei chiar daca inca mai simteam sarutul acela pe ureche. am stins focul fortat dar m'a inecat fumul... imi amintesc cum ascultam linistea impreuna insa tu nu stiai ca plang. nici acum nu stii cate ore, zile..am petrecut cu mine insami pana am ajuns sa nu ma mai suport. tu crezi ca am zambit pentru ei.am zambit insa cerului... de iubiti sa nu aduci vorba caci tu nu ai fost niciodata al meu... nu.. cand priveam in ochii ei ma umpleama de rautate, as fi putut sa ma usuc de atata durere asa ca am ales sa fug, sa te las, sa te uit. dar nu am facut decat sa te inchid in sufletul meu. acum vrei sa iesi. nicidecum nu poate ramane capitolul fara final... habar nu am ce vrei sa mai faci? ce urme vrei sa mai lasi in sufletul meu? imi spui? unde vrei sa ma duci?... ma chemi la tine dar nu stii ca imi e frica de tine... nu stii ca imi e frica de mine.
m'ai rugat trei luni sa te las sa ma saruti. de atatea ori mi'am tinut buzele reci si stranse sa nu le poti tu fura. cand iti simteam mana nu mai vroiam sa plec dar ma distrugea durerea de a te simti langa mine... cat te iubeam...