Nu am scris de ceva vreme. Ma simt vinovata fata de cuvinte... dar o o sa ma ierte ele. In dimineata asta am citit cateva jurnale si mi s-a facut dor...desi nu am multe de zis acum. Ar fi foarte multe ganduri dar probabil sunt prea multe ca sa pot sa le descalcesc si sa le transpun in cuvinte. Cresc un mare nod in mine in ultima vreme. Stiu ca l-am avut mereu in mine dar se pare ca de ceva timp l-am scapat de sub control si acum is intinde tentaculele peste tot. In marea majoritate a timpului sunt pe alt nivel decat ceilalti din jurul meu. Mintea imi e foarte departe, foarte confuza, nu stiu daca sa o inchid sau sa o deschid. De aceea nici nu pot sa ma hotarasc sa scriu... Atunci cand nu stiu din ce capat sa desfac nodul, ma pierd pe drum foarte usor. Sunt la facultate, la un curs acum. De mult am pierdut firul. In dimineata asta n-am sa incerc prea mult...sunt foarte obosita. Mi-e obosita si mintea, mi-s obositi si ochii. Am pus si adoua casca si m-am desprins de tot. Muzica e mereu acolo,de nu-mi canta ii cant eu. Nu stiu ce m-as face fara muzica. Muzica imi deschide ochii sau ma ajuta sa ma amagesc. Ma amagesc in fiecare zi pictand in minte scenarii cu sfarsit fericit si dupa multe incercari, dupa ce aproape cred in ele... se lasa seara. Visele mele au nevoie de lumina. In intuneric se amesteca mereu cu realitatea... apoi le inghite realitatea. In noapte visele mele sunt umbre plutitoare iar eu sunt uneori cufar pustiu, alteori sunt bomba cu ceas. Uneori ma simt atat de goala si alteori simt ca sufletul mi-e atat de plin incat orice emotie in plus m-ar spulbera...Cred ca asta e tot pentru azi... desi stiu ca intr-o zi trebuie sa imi fac curaj si sa pun totul pe foaie...nu acum. Pe curand..