Va citesc durerile tuturor, exprimate ba-n cuvinte, ba-n imagini...si of..nu stiti voi,nu stiti...cum vad bucatile din mine pierdute si imprastiate-n voi...si le privesc cu nostalgie si mila si va iubesc si va-nteleg asa cum mai iubesc pe mine,asa cum ma-nteleg pe mine dar ridicand privirea spre uraganul ce se naste din ura si raceala celor "pierduti" ma intreb a cui e vina...si atunci ma umple acea putere bolnava cu care nici macar nu stiu ce sa fac..